Ce faci de 8 martie?
La 19 ani (eram student in anul I la actorie), am fost foarte mandru ca spectacolul in care jucam, in afara scolii, fusese programat chiar de ziua mea de nastere. Il vedeam ca pe inceputul unei cariere extraordinare in care trebuia sa ma sacrific pentru “Maria Sa, Publicul”. (Da, credeam in tampenii sentimentaloide de genul acesta). Dupa aia, am facut orice ca sa ma fofilez de la chestii lucrative de Ziua Femeii. Adica de ziua mea de nastere. Cinsprezece ani mai tarziu (acum imi dau seama ca au trecut 15 ani!), nu mai am chef nici de iesit la bere, nici de party in familie. M-am gandit, totusi, sa imi serbez imbatranirea. Performativ. Prin urmare:
vineri, 8 martie, orele 19.30
te invit la spectacolul, performance-ul sau ce-o iesi:sfarsit (work in progress)
Ăsta e textul pe care l-am trimis mai multor prieteni și cunoscuți la începutul lui martie 2013. Pe 8 era ziua mea. Împlineam 34 de ani și, deși cîțiva prieteni încă mă considerau artist, nu mai făcusem ceva artistic de vreo cinci ani. (Doar un spectacol radiofonic). Decisesem să fac un performance care să se joace o singură dată. Și l-am jucat de peste 20 de ori, a ajuns și la festivaluri, pentru că cei care au fost atunci în seara aia, m-au îndemnat să nu renunț la el.
După un an și ceva, am renunțat totuși. Și într-o zi în care mă gîndeam că “nu era rău” și “parcă l-aș mai juca o dată” (ei nu chiar în ziua aia, dar aproape 🙂 )m-a sunat Radu Popescu care mi-a zis că ar vrea sfarsit.work in progress în sectiunea de monodrame a Maratonului de Teatru Independent – Bucharest Fringe 2015 .
N-am putut să refuz.
Azi m-am apucat să caut recuzita prin dulap, să caut textul prin calculator etc. Recuzita e, în mare parte, intactă, dar am descoperit că textul n-a existat niciodată integral scris în forma în care e în spectacol. Casetofonul mi-a agățat acum una dintre casetele folosite. Noroc că n-a rupt banda. Între timp, m-am apucat să îmi refac recuzita pentru marți 6 :
FB event here: https://www.facebook.com/events/1617608595128385/