sfârșit, work in progress / the end. work in progress
de/cu: Robert Balan
Compania Art No More. Cu sprijinul Lorgean Theatre, Teatrul Apropo, Teatrul 7.
Durata: 40 min
Am 34 de ani şi am început să folosesc tot mai des expresia “pe vremea mea”. Am inceput să dau sfaturi atunci când nu mi se cer, să iau tot mai multe pastile şi leacuri băbesti, să mă culc devreme.
Spectacol recomandat persoanelor peste 30 de ani.
—-
I’m 34 years old and have started to use more and more the expression back in my days. I started to give advice when I am not asked, to take more pills and homemade remedies, go to bed early. I have started to think that I should become a responsible man. A show recommended for people over 30.
—
FESTIVALURI
2013: Festivalul National de Teatru Independent (selectat in competitie), Maratonul Teatrului Independent – Bucharest Fringe, Platforma Romaneasca de Dans Contemporan si Performance, Iasi Fringe Festival, Sibiu International Fringe Festival.
2014: Homefest, 25 de ore de Teatru Non Stop Sibiu
Premiul pentru regie la Maratonul Teatrului Independent – Bucharest Fringe 2013.
CRONICI:
sfârșit, work in progress construiește punți de regăsire afectivă, pe care fiecare dintre noi a stat, la un moment dat, un timp. Cu alte cuvinte, Robert Bălan transferă simplu și inteligent o poveste personală în frânturi din poveștile fiecăruia dintre noi – cei care avem astăzi 30 . Povestea despre el, performată cu ajutorul câtorva mișcări repetate, care rup fluxul narațiunii, este și povestea noastră. Calitatea spectacolul stă în identificarea cu un timp al experiențelor împărtășite. Cu ceea ce s-ar putea numi un „sentiment comun de apartenență” la o vârstă. Știm despre ce vorbește Robert Bălan pentru că, într-un fel sau altul, am trecut și noi pe-acolo. Mihaela Michailov in Sapte Seri
De 8 martie – Ziua Femeii, dar, în primul rînd, propria aniversare –, Robert Bălan îşi sărbătoreşte îmbătrînirea, „trecerea în rezervă“, plasarea într-o zonă netumultuoasă a vieţii, la periferie, în afara suprafeţei de joc. Robert Bălan are 34 de ani. A studiat actoria, a schimbat-o pe regie, a profesat ca jurnalist, e şomer (neînregistrat de vreo statistică oficială – disponibilizaţii din presă ştiu cum se întîmplă asta, prin forţarea rezilierii contractului cu acordul părţilor), soţ, tată şi acum, din nou, performer. sfîrşit (work in progress) este epilogul unui alt spectacol, făcut la începuturile idealiste ale carierei de actor. Oana Stoica in Dilema Veche
N-aş vrea, cu toate acestea, să vi-l imaginaţi pe Robert Bălan purcezând în armură de cruciat la marea cafteală a secolului cu Satana crizelor sistemului, nu, acesta practică, mult mai insidios, o critică a crezutului pe cuvânt. Se uită pe YouTube, dă un search, două, pe Google, face o plimbare până la parterul blocului, după care coroborează datele cu statistica personală. O infinita tristeza se cuibăreşte, încet-încet, în vintrele omului pe cale de a îmbătrâni, căci ce vede în jur, după cincisprezece ani de vizuină, e numai o masă enormă, amorfă, de oameni hălăduind în derivă. Toate acestea la un loc fac din Robert Bălan un erou al vremurilor noastre, un erou limpede în nişte vremuri tulburi. Pe generic, Robert Bălan discută cu Elena Vlădăreanu despre moşii şi babele din faţa blocului. Igor Mocanu pe ADN
Si Robert Balan a povestit asa, in cuvinte de viata, nu de teatru, despre cum, dupa ce treci de treizesci, treizecisiceva incepi sa spui mult mai des “pe vremea mea”, incepi sa stii si alte nume de pastile in afara de asipirina si paracetamol, stii ce beneficii pentru sanatate au strugurii presati la rece si tot asa… Monica Jitariuc pe Lost & Found Desk